Daca tot ce ne inconjoara este gri si fara perspectiva, acesti piloni ne ajuta sa nu plutim in incertitudini ne fixeaza directiile si ne dau puterea de a merge mai departe.

O intalnire de gradul 3 la o margine de drum, un picnic facut de o civilizatie care nu se va mai intoarce niciodata acasa.

De fiecare data, mai batrani cu un an, redescoperim aceleasi obiceiuri pastrate la sat si ne bucuram de clipele petrecute acolo. Obiceiuri care  ne aduc aminte de copilarie, locuri si traditii care ne reincarca spiritual unde revenim ori de cate ori simtim nevoia de a redescoperi simplitatea si autenticitaea vietii de la tara.

Aceste lucruri ne dau puterea de a continua, de a merge mai departe si de a ne implinii visele si sperantele.

Si pentru ca Lucian Blaga spunea ca:” Vesnicia s-a nascut la sat ” propun o fotografie cu o gospodarie taraneasca care poate fi de oriunde din Romania.

Inainte de a incheia va urez acum in pragul noului an, sa va dea Dumnezeu multa sanatae si fericire .

“LA MULTI ANI !”

Desi la plecare stelele inca straluceau, cu cat ne apropiam mai mult de rasarit norii se adunau in paturi groase acoperind tot cerul. Fotografierea rasaritului se parea ca o sa o ratam asa cum vom rata si natura inghetata deoarece temperatura era in jur de 7 grade cu plus.

Surpriza totala. Toata saptamana temperaturile negative impodobeau natura cu margaritare de gheata si in momentul cand incercam sa organizam cate ceva ne trezim in situatii neasteptate.

In atare circumstante hotarasem sa incerc cateva fotografii cu timpi mai lungi de expunere in ciuda faptului ca filtrele de pe aparat erau stropite destul de consecvent cu picaturi de ploaie.

Si cum “Totul e bine cand se tremina cu bine”,  cele cateva ore petrecute cu prietenii in natura au avut un farmec aparte. Discutii despre fotografie si nu numai, povesti si proiecte comune, presarate cu cateva imagini aveau sa incheie o iesire mai mult decat placuta.

Le-am primit in viata noastra si ele ne-au schimbat viata si modul de gandire. Pe unele le-am abandonat pe altele le-am intretinut cat am putut de bine dar fiecare ne-au marcat intr-un fel.

Privite din exterior ele au o poveste a lor, o poveste mai vesela sau mai trista, pe care o dezvaluie celor care se apropie de ele pentru a le asculta. Dupa ani intregi in care ne-au fost alaturi, masinile isi traiesc ultimele clipe abndonate in curti sau pe marginea drumului, asteptand ca rugina si timpul sa le sterga urmele. Odata cu ele pier si amintirile lor.

Pentru unele care ajung in cimitirele de masini, sfarsitul  lor insemana inceputul pentru alte noi modele care asteapta sa se nasca si astfel se inchide ciclul vietii mortii si nasterii.

Pentru putine dintre ele care au ajuns in proprietatea colectioanrilor sau iubitorilor de masini vechi si carora norocul le-a suras o a doua tinerete le reda stralucirea si frumusetea de odinioara. Pacat ca sunt prea putine astfel de  masini care ne fac sa le admiram de fiecare data cand le vedem si care ne rapesc un zambet sau un strigat de admiratie.

O capitala unde zilnic zeci de mii de turisti aglomereaza pana la refuz vechea cetate care se intinde pe ambele maluri ale raului Valtava, legata de numeroase poduri istorice a caror frumusete te uimeste la fiecare pas.

Un oras superb, care merita vizitat si revazut ori de cate ori se iveste ocazia.

Desi am avut la dispozitie o jumatate de zi, timp extrem de scurt pentru a putea sa vad o mare parte din frumusetile pe care orasul le ofera, m-a impresionat arhitectura si atmosfera incredibila.

Am incercat cateva fotografii dar a fost extrem de dificil sa scot din cadru puzderia de turisti care il aglomerau asa ca am incercat cat de cat sa ii “aranjez” pentru a nu deranja foarte tare.

Inainte sa inchei, imi aduc aminte de autostrada care leaga Praga de Bratislava care poate purta cu mandrie titlul de cea mai proasta autostrada pe care am mers. Extrem de denivelata distrugatoare de bucse si telescoape suficient de chinuitoare pentru cine are pietre la rinichi si in plus pe bani, iti creea impresia ca mergi pe o linie ferata care seamana izbitor cu o sosea.

Parcul de distractii se intinde pe o suprafata de peste 43 de hectare si te poate tine o zi intreaga ocupat cu tot felul de aventuri, dar o mare parte din timp o petreci de fapt stand la cozi in diferite parti pentru a putea sa te bucuri pret de cateva minute de senzatii care mai de care mai interesante.

Fara indoiala punctul de rezistenta il reprezinta machetele formate din milioane  de piese Lego, care reproduc la scara bucati intregi de orase din intreaga lume,  strazi populate cu masini si omuleti, canale cu vaporase si porturi, castele, stadioane si aeroporturi, toate fiind functionale.

Situate la poalele Muntilor Alpi, intr-un cadru natural superb, completeaza cat se poate de fericit peisajul care le inconjoara.

Castelul Neuschwainstein prezent in majoritatea posterelor cu castele si in puzzle-uri s-a construit intre anii 1869-1892 dupa ce Ludovic al II-lea al Bavariei vizitase castelul gotic de la Wartburg.

Castelul este singurul candidat al Germaniei pentru cele 7 noi minuni ale lumii.

Fiind atat de cunoscut produce si o inflatie de imagini surprinse de turisti, fotografi amatori sau profesionisti, care il pozeaza din toate unghiurile si anotimpurile.

Prefer sa pun doar o fotografie in alb/negru de pe Podul Marienbruke (Podul Mariei), aflat in apropiere, pod suspendat la aproape 100m peste o cascada, intre doi pereti de stanca.

Al doilea castel, aflat in imediata apropiere, Hohenschwangau situat intre 2 lacuri este poate mai putin impresionant decat primul dar are un farmec aparte.

Am dorit sa vizitez si interiorul luandu-mi bilet de intrare, fapt pentru care am fost nevoit sa-mi astept randul pret de o ora si 30 de minute.

Trebiund sa imi omor cumva timpul am facut cateva fotografii in curtea castelului tragand cu ochiul la afisajul care masura minutele ramase.

Am avut la dispozitie doar cateva ore intre doua zboruri pentru a face o scurta vizita in Helsinki. Foarte putin timp pentru a-mi face o idee despre oras, pentru ca am trecut in fuga prin zona centrala a acestuia si cu atat mai putin timp pentru a putea sa fac cateva fotografii pretentios spus definitorii.

In acest context am incercat sa fac cateva cadre de strada pentru ca mi-au fost mai aproape de suflet si de ce sa nu recunosc mai usor de surprins, fara prea mult efort .

Facand un calcul simplu observam ca pe un kilometru patrat locuiesc aproximativ 7,5  locuitori (cam 7 adulti si un copil) si dand la o parte concentratia populatiei din zona centrala, putem socoti ca a fi vecin cu cineva in unele parti ale urbei, seamana cu expresia “a fi singur in mijlocul padurii inconjurat de lacuri”.

Orasul are un farmec aparte si zgomotul strazii specific unei aglomerari urbane este complet strain locului. Practic, intregul oras este un imens parc in care locuiesc oamenii intr-o comuniune perfecta cu natura. Pistele de biciclete sunt prezente  pertutindeni dea lungul si dea latul strazilor si aleilor pietonale, fiecare locuitor de la mic la mare practicand cel putin un sport.

Am ales cateva cadre in alb si negru care sper sa nu rapesca foarte mult din frumusetea locurilor.