Au trecut mai mult de 2 ani de cand nu am mai postat pe blog si imi este greu sa gasesc un motiv anume, la fel cum imi este destul de greu sa pun si un titlu.

Marturisesc ca „am lasat-o mai usor” si nu am scuze, am intrat intr-o rutina de zi cu zi care nu duce pana la urma la nici un rezultat.

Ma uitam peste gramada de poze din vacanta si este destul de dificil sa gasesc cateva pe care sa le pot arata.

E clar.Mi-am iesit din mana si nu ca as fi facut cine stie ce inainte, dar vad ca si elanul fotografic „tineresc” imi lipseste in ultima vreme.

Despre plaje

Desi ploua de cateva saptamani fara oprire, se apropie cu pasi repezi perioada concediilor. Motiv pentru a rascoli prin mormanul de jpeg-uri de pe hard cate ceva despre concediile din anii trecuti pentru a-mi reamprospata amintirile.

Am ales sa postez cateva poze de pe doua plaje din sudul Portugaliei,  unde ajungeam destul de dimineata datorita difernetei de fusorar.

Fatima

Povestea spune ca acum aproape 100 de ani, la 13 mai 1917 doi frati, Francisco si Jacinta impreuna cu o fetita pe nume Lucia dos Santos se aflau cu oile la pascut in apropiere de Fatima. La un moment dat, un fulger si o lumina orbitoare au aparut din senin. Cei trei copii apropiindu-se au vazut conturul unei femei „Doamna din Lumina”, care i-a indemnat sa se roage si sa revina in data de 13 a fiecarei luni in acelasi loc.

O luna mai tarziu, pe 13 iunie 1917, copii au revenit impreuna cu alte 50 de persoane. Dupa o scurta asteptare, copii au ingenunchiat langa un maslin si au vorbit cu cineva nevazut. La final cu totii au auzit o bubuitura si un nor s-a ridicat din acel loc in inaltul cerului.

La 13 iulie 1917 au fost prezenti 4500 de oameni si la fel ca si in urma cu o luna s-a auzit aceiasi bubuitura si un nor care s-a ridicat la cer. Fetita Lucia dos Sntos le-ar fi spus oamenilor ca in data de 13 octombrie a aceluias an „Doamna din Lumina” o sa le dezvaluie un miracol.

La 13 octombrie 1917 au fost prezenti 70.000 de oameni veniti din toata Portugalia si de peste hotare, asteptand miracolul pe o ploaie neancetata. Aparitia „Doamnei din Lumina” a fost precedata ca de obicei de un fulger. Copii au ingenunchiat vorbind cu fiinta nevazuta de catre multime. La plecarea „Doamnei din Lumina” s-a produs miracolul. Ploaia s-a oprit brusc, soarele a aparut pe cer sub forma unui disc argintiu care se rotea cu viteza aruncand fascicule de lumina policroma. Rotirea soarelui a durat aproape 10 minute, timp in care s-a oprit de 3 ori si tot de atatea ori si-a reluat miscarea.

Pe acel loc s-a construit mai tarziu o biserica de pelerinaj, una dintre cele mai mari si mai importante biserici ale credintei Catolice.

Viata ca o ceasca de cafea

O veche povestioara  care circula pe internet spune ca:

„Un grup de oameni de succes în apogeul carierei lor, toţi având joburi şi poziţii de vis, maşini şi case, au făcut o vizită unui fost profesor din facultate. Discuţia a alunecat treptat spre cât de stresantă şi obositoare e viaţa zi de zi.

Profesorul i-a întrebat dacă vor să bea o cafea bună şi s-a întors din bucătarie cu un ibric mare, plin cu cafea, şi o mulţime de ceşti. Unele erau din porţelan fin, altele din sticlă, plastic, unele arătând normal, altele foarte delicate şi scumpe, unele cu inserţii aurite, altele cu toarta ciobită. I-a rugat pe fiecare să se servească.

Când toţi aveau câte o ceaşcă de cafea în mână, profesorul le-a zis :

Dacă aţi observat, fiecare dintre voi a pus cafea în câte o ceaşcă scumpă şi fină, lasând ceştile simple şi ieftine, goale pe masă. E normal să vreţi ceea ce e mai bun în viata, dar tocmai asta e sursa problemelor şi a stresului pe care îl aveţi zi de zi.

Nu contează ce ceaşca ai ales, cafeaua are acelaşi gust. Ceaşca nu adaugă nici o calitate cafelei. În cele mai multe cazuri o face doar să fie mai scumpă sau în alte cazuri nu putem vedea ce e de fapt înăuntru. Ceea ce aţi vrut voi de fapt a fost cafeaua, nu ceaşca şi totuşi inconştient aţi ales cele mai scumpe şi bune ceşti. Şi apoi aţi început să vă uitaţi la ceaşca celuilalt gândindu-vă ca e mai frumoasă decat a voastră.

Viaţa e ca o cafea bună : jobul, banii, cariera, maşina, casa, hainele, poziţia în societate sunt ceştile. Doar ne ajută să ne trăim viaţa, dar nu sunt VIAŢA. Hainele pe care le avem, poziţia în societate şi banii nu înseamnă viaţa.
Doar ne ajută să trăim viaţa. Nu definesc ceea ce înseamna viaţa. Din contra majoritatea oamenilor care au mult, sunt invidioşi pe alţii care au mai mult şi nu reuşesc să se bucure de ceea ce au.

Câteodata, concentrându-ne doar pe ceaşca, uitam să savurăm cafeaua.

Savuraţi cafeaua, nu ceştile! Cei mai fericiţi oameni nu sunt cei care au cele mai multe lucruri. Cei mai feiriciţi oameni ştiu să se bucure cât mai mult de ceea ce au, acolo unde au, la momentul prezent. Ei fac viaţa să fie frumoasă.”

Praia da Roha, Portugalia

Nu este o dovada de inteligenta  sa te iei dupa topurile de genul „primele 10 plaje din Europa”de  pe YouTube sau alte surse de pe internet, facute de unul sau altul, dar reprezinta un reper de unde poti pleca in alegerea locului unde ai vrea sa-ti petreci vacanta daca nu ai prea multe idei.

Plecand de la aceasta premiza si cautand pe net am gasit  Praia da Roha.

Plaja din sudul Portugaliei, regiunea Algarve, parea extrem de inetresanta mai ales din fotografiile vazute si cum destinatia mi se parea atragatoare am hotarat sa petrecem cele cateva zile de concediu acolo. Avea sa ne bucure foarte mult  alegerea facuta, pentru ca locatia era cu mult peste asteptari dovedindu-mi ca este folositor cateodata sa-i „intrebi” si pe atotstiutorul Google sau YoTube de noile destinatii pe care vrei sa le vezi.

La Defense

Din locurile care ar trebui vizitate odata ajuns in Paris face parte si cartierul La Défense. Iesit din statia de metrou, ti se arata practic un alt oras. Nu este Parisul asa cum il stiai sau cum ti-l imaginai. Zgarie nori de otel si sticla de o parte si de alata a unei esplanade cu fantani arteziene si parcuri suspendate te fac sa te intrebi daca nu cumva metroul te -a purtat in viitor. Inima financiara a Parisului, cartierul La Défense ,este pozitionat pe axa care incepe de la Muzeul Louvru, se continua cu Champs-Elysées si Arcul de Triumf si se opreste la  Grande Arche. Zilnic 120.000 de oameni vin la serviciu in  birourile cartierului si spatiul dintre zgarie nori este presarat cu peste 60 de lucrari de arta contemporana fiind un adevarat muzeu in aer liber.

Despre timp

La ultimul etaj al Musée d’Orsay privind prin cadranul vechiului ceas poti sa simti mai vie ca niciodata trecerea timpului. Poti auzi zgomotul si forfota vechii gari, cu plecarile si sosirile trenurilor masurate la intervale exacte de ceasul care acum imparte in liniste timpul pentru cine este dispus sa-l asculte. Fiecare secunda care se scurge devine amintire si cu fiecare amintire ar trebui sa fim mai bogati, mai impliniti.

Spunea Octavian Paler ca „Ceea ce nu traim la timp, nu mai traim niciodata” pentru ca „Timpul are prostul obicei de a fi ireversibil”

Turul Frantei de pe bordura

De prisos sa reamintesc ca Turul Frantei este cea mai importanta si faimoasa competitie ciclista de sosea la nivel mondial.  Coincidenta face ca sa fiu  la Paris in  ultima si cea mai importanta zi a cursei, fapt pentru care nu puteam rata un asa eveniment.

Plecat la plimbare prin oras si apropiindu-se ora cand ciclistii trebuiau sa intre in Paris, am hotarat sa mergem pe Champs Elysees pentru a-i admira. Marturisesc ca am subapreciat cu mult interesul pe care il atrage cursa, astfel ca  ajuns in Place de la Concorde  un punct de trecere al ciclistilor, am constatat ca eram in randul 5 sau 6 de la gardurile de protectie fara nici o sansa de a vedea ceva. Am stat intr-un soare arzator mai bine de o ora si jumatate pana cand au inceput sa treaca ciclistii, fapt intuit doar prin strigatele si agitatia multimii de pe margine. Eram in mijlocul unui grup de englezi inarmati cu scaunele, scarite, steaguri palarii si alte accesorii, care sarbatoreau galagios castigarea turului in acest an de catre Bradley Wiggins de la Sky si am incercat cateva cadre din „culise” , cam ceea ce nu se vede la televizor urmarind un tur.

Turnul Eiffel

Un punct care este bifat de toti turistii care poposesc in Paris, Turnul Eiffel reprezinta principalul punct de atractie al orasului. Construit in perioada 1887-1889 si avand o inaltime de 324 m a fost la vremea sa cea mai inalta constructie de pe glob. Gandit initial ca si poarta de intrare la Expozitia Universala din 1889 ce sarbatorea centenarul revolutiei franceze, detine o suma de recorduri. La constructia sa s-au folosit 18.038 piese din otel si mai bine de 2,5 milioane de nituri. Intretinerea turnului necesita 50 de tone de vopsea maro inchis la fiecare 7 ani. Initial turnul a fost construit pentru o perioada de numai 20 de ani dupa care urma sa fie demontat, dar curand va deveni simbolul orasului Paris vizitat anual de peste 5,5 milioane turisti conform sursei Wikipedia.

Elemente care s-au folosit la confectionarea turnului se spune ca s-au turnat la furnalul de la Govajdia, un loc aflat in paragina si uitat pe nedrept de de catre cei care pot si ar trebui sa-i redea istoria si faima pe care o avea odinioara.

Instantanee din Paris.

La sfarsitul saptamnii trecute am petrecut cateva zile in Paris. Un oras fascinant, plin de istorie, un oras care te copleseste pur si simplu cu grandoarea lui.

Mi-am promis ca ori de cate ori o sa am ocazia il voi revizita, pentru ca in putinele zile pe care le-am avut la dispozitie nu am reusit decat sa fac o succinta trecere pe la principalele obiectve turistice.

Pentru fotografia de strada si pentru cei care o practica, Parisul este un loc in care nu poti sa te plictisesti nici o secunda. Au fost nenumarate ocazii pe care le-am ratat din diferite motive si din putinele fotografii ramase incerc sa fac o mica selectie.